Poiana Blenchii
   

 

Dupa cum nu se cunoaste anul exact al intemeierii satului, tot asa nu se stie exact nici cand s-a infiintat biserica in sat. Dupa traditia satului si imprejurimilor, stim insa ca stramosii nostrii au avut o viata religioasa foarte intensa. Erau cu totii 'uniti in cuget si simtiri' si apartineau de biserica romaneasca, a stramosilor nostri, biserica ortodoxa romaneasca.
De la inceput au apartinut cu intreg teritoriul Ciceului si toata partea de nord a tarii de manastirea cu rang episcopal de la Peri - Maramures. Ulterior a apartinut de Mitropolia Sucevei. Aceasta reiese dintr-un document descoperit in 1931.
Dupa infiintarea Episcopiei vadului de catre Stefan cel Mare, domnul Moldovei la sfarsitul sec. al XV-lea, au apartinut de aceasta episcopie. Legaturile bisericesti ale stramosilor nostri cu Episcopia Vadului au fost foarte intense, mai ales ca erau fosrte aproape de Vad, unde era sediul episcopiei.
De pe valea Porcului, unde era satul si biserica (pe la Muncel) nu era distanta de nici 10 km, de aceea viata lor religioasa, la indemnul direct al episcopului si al calugarilor din jurul sau a fost foarte activa si s-a mentinut la un nivel inalt.
La inceput au fost putine familii. La 1533 erau 3 familii de iobagi ereditari si 5 familii de zilieri, dar s-a construit o biserica de lemn, fara turn, din lobe groase de stejar, care s-a folosit ca biserica parohiala pana in 1882, iar parte din lemnele care au fost in aceasta biserica traiesc si astazi.
La inceput biserica a fost asezata pe valea Porcului imediat in stanga cum urci pe vale, dupa unirea Vaii Porcului cu paraul de la 'Fata Dealului' sub coasta de la rasarit pe un platou. Acolo se spune ca s-au gasit si cioburi de ceramica si alte obiecte, dar din pacate nu s-au pastrat.
In prima jumatate a sec. al XVI-lea cneazul Blenche Ioan incepe stramutarea satului 'Poiana' de pe valea Porcului pe locul actual iar satul nou se va numi dupa numele de familie al cneazului, 'Poiana Blenchii'. Aceasta stramutare nu se face o data, ci treptat si anevoie, in zeci si zeci de ani, de aceea biserica ramane pe loc pana in secolul al XVIII -lea.
La 1648 intr-un document se atesta ca erau doua sate, Poiana Blenchii si Valea Porcului (fost Poiana), iar biserica era inca nemutata, caci numai acolo putea fi foarte departe de casa nobilului Rat Adam , stapanul satului.
La începutul sec. al XVII-lea au loc mari tulburari in viata religioasa a satului , prin unirea cu biserica Romei la care romanii au fost nevoiti sa adere fara voia lor.
Despre satul Poiana Blenchii n-am gasit nici o urma ca ar fi aderat vreodata la aceasta 'uniatie' si aceasta mai ales pentru ca, stapanii satului - urmasii lui Rat Adam s-au impartit, unii au imbratisat reforma, iar altii catolicismul si astfel fiind cearta intre ei , iobagii au fost lasati mai liberi si si-au pastrat credinta stramoseasca.
Din statistica comisiei aulice condusa de generalul Bukov la 1760-1762, scoasa din arhivele Vienei se vede ca in Poiana Blenchii la 1760-1762 era 49 de familii, toti ortodocsi si aveau biserica ortodoxa.
Se spune ca biserica de pe Valea Porcului a fost adusa in prima jumatate a sec. al XVIII-lea cand s-a incheiat si stramutarea tuturor locuitorilor de pe vechea vatra a satului Poiana in noul sat Poiana Blenchii.
Aceasta biserica foarte veche s-a folosit ca biserica parohiala pana in 1882. In anii 1878-1879 credinciosii la indemnul si sub conducerea energicului preot Gavril Buzura au inceput ridicarea noii biserici.
Lucrarile de edificare a noii biserici au durat 4 ani, din 1879-1883 si s-a facut de mesterii Cristea Ioan din Corneni, zidaria si Indre Precup din Corneni lemnaria.
In primavara anului 1882 dupa Pasti, biserica veche de lemn, a fost demolata, iar lemnele au fost vandute la licitatie si le-a cumparat Rat Sandor, care a construit cu ele o sura, cumparata apoi de Munteanu Ioan si Margareta (o parte din aceste lemne s-au refolosit in construirea surii preotului Gheorghe Munteanu).
In vara anului 1882, s-a pregatit sfintirea bisericii, evenimentul avand loc la 5 septembrie 1882. Biserica a fost sfintita cu o solemnitate deosebita de catre Mitropolitul Miron Romanul de la Sbiu, cu hramul "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril" care a fost si la vechea biserica.

 

Home Up